14-Prinsa in joc

-Nu credeam ca voi mai fi in stare sa fac asta,spuse usurata Zefilda.
-Nici nu ai inceput,drumul este foarte lung si periculos.Trebuie sa pastrezi totul secret.Mai ales fata de...pustoaica cea noua.
-Abigail?Este in faza de testare,dar nu trebuie sa-ti faci griji.E total pe dinafara.Este atat de prostuta si...
-Nu o subestima!Stiu mult mai multe despre ea decat crezi.
-Dar...totusi...
-Trebuie sa plec.
-Imi va fi dor de tine.
Nu i-a raspuns.Nici nu a privit inapoi.Zefilda ii vedea umbra ce se indeparta cu fiecare secunda,in timp ce ea era strapunsa de durere,iar lacrimile de pe obrazul sau ii strapungeau sufletul.
Il ura atat de mult.Dar nu il ura deloc.
Se trezi,privi ceasul si observa ca era ora 13.00."E timpul." isi spuse si merse in sala de mese.

[...]

Se pare ca a trecut prima zi in acest loc al raului,impodobit cu marmura.Oamenii sunt ciudati.Colegea mea de camera,Adriana,a trecut de mult de limita normalitatii,dar m-am hotarat sa-i acord o sansa.De asemenea,prietenele sale,Klara,Natasha si Jennifer au iesit de mult din atmosfera.

Klara,batausa scolii,este o tipa ce te uimeste cu larga sa linie de injuraturi,dar trebuie sa recunosc ca are o personalitate carismatica.Parul sau brunet,ochii caprui si nasul grecesc iti dau o oarecare tenta de intimidare,dar acesta este obiectivul sau principal.Prietena sa cea mai buna,Natasha,este o tipa blonda,cu ochii albastri,si are mereu o replica numai buna de aruncat ratatilor ce o insulta.De asemenea,corpul sau foarte bine proportionat adauga un plus pe lista "celor mai frumoase fete din Orion."Va vine sa credeti ca exista asa ceva?Ma rog.Adrianei nu-i trebuiesc cuvinte pentru a o descrie,in plus,nu prea stiu eu cum sa fac asta.Iar Jennifer,hmm cred ca este un fel de stativ pentru celelalte fete.In afara de prezenta sa,Jenn nu mi-a oferit nimic,niciun cuvant,nicio privire.Nu i-am putut zarii ochii,deoarece acestia erau atintiti asupra podelei,dar i-am observat parul brunet prins in coada si pielea ciocolatie.Cam atat cu prezentarile,voi trece la fapte.

Am aflat ca prima mea ora se numeste Istoria lui Abangall si este predata de domnul Ackley Van Clausberg.Poate ar trebui sa-i dea cineva un catalog cu nume adevarate.Se pare ca locul unde se va desfasura ora este la sala 13.Oare ce voi gasi acolo?Un minipalat de marmura?Nu are rost sa raman aici,holbandu-ma la orarul din fata mea daca vreau sa aflu.

-Deci...cum te descurci?m-a intrebat Adriana in timp ce isi admira unghiile.

-Mai deloc.Ma indreptam spre prima ora si...

-Da-mi sa vad.

Adriana mi-a luat orarul din mana apoi m-a privit cu suspiciune.

-N-as vrea sa fiu in locul tau.Ai prima ora cu Mancatorul de Suflete.Ach...

-Nu poate sa fi asa rau..

-Crede-ma,nu se poate ascunde prea multa vreme sub miscarile de gay,vocea pitigaiata si accentul englezesc...

-Ma rog.Eu...

-Sala 13.Mergi sa prinzi loc.Sa nu stai langa Billy Eterman,miroase ciudat.Succes!

-Cum poti fi asa de fericita?

-Imi place sa fac haz de necaz.Acum du-te!Hai,hai!

Mi-am dat ochii peste cap la auzul spuselor Adrianei,apoi am intrat in sala.15 banci a cate doua locuri erau asezate perfect in 3 linii.Majortatea locurilor erau ocupate,asa ca am ales sa merg in spate.Foarte multe perechi de ochi s-au atintit asupra mea cu multa ura.Era ca atunci cand am mers la prima zi de balet imbracata in echipamentul meu de hockey.Doar ca de data asta,simteam ca ei stiu ceva despre mine.Ceva ce nu le convenea deloc.Am ignorat privirile dezaprobatoare,m-am asezat pe scaun dar am observat ca toti ceilalti stateau in picioare.Am zarit o silueta intrand pe usa.In timp ce elevii se pregateau de un salut glorios,profesorul si-a indreptat atentia(si pasii) spre mine.M-a studiat din cap pana-n picioare fara sa spuna un cuvant.Ochii sai albastrii de o nuanta incredibil de frumoasa,au fost singurul lucru care mi-a atras atentia.Nu puteam spune ca avea o figura deosebita,dar,cum a zis si Adriana,imi dadea o senzatie ce-mi spunea ca era de.... partea cealalta,ma rog,stiti ce vreau sa spun.Dupa ce si-a intors privirea,a mers in fata clasei,si-a aranjat gulerul camasii albastre si a spus pe un ton amuzant:

-Deci....tema dumneavoastra a fost un eseu despre Abangall si viata acestuia.Ma gandeam sa va pun intrebari si mi-ar placea sa raspunda domnisoara din spate.

Cacat!Eu eram aia!

-Domnisoara...

-McCharter,am spus eu.
-Domnisoara McCharter,care a fost principiul vietii lui Abangall?

-Stiti,de fapt eu...

-Care a fost prima sa lege?

-Eu....

-De ce a facut alegeri gresite fara sa le recunoasca?

-Vreti sa incetati?am tipat eu.Este prima mea ora aici si habar nu am ce se intampla.

-Mi-am dat seama.Nu stiu ce anume cautati aci,nu aveti deloc stofa de Orion.

Am dat sa protestez,insa cineva a facut-o in locul meu.

-Este aici pentru a ne salva pe toti!

O voce puternica,masculina.Dar nicaieri un om.Toti au inceput sa se agite,iar o fata a strigat:

-Stim ca doar o persoana poate face asta.Iar ea este una dintre ei.

-Dar nu se poate!Nu mai exista asa ceva! s-a auzit vocea unui baiat.

-Va rog sa va linistiti! a strigat profesorul Ackley.Domnisoara are multe de explicat.

-Dar...unde este domnisoara?

Inainte de a izbucni si alta cearta pe motivul statutului meu aici,am plecat spre singurul loc unde speram sa gasesc niste rasunsuri.Spre biroul Zefildei.Dar se pare ca alegerea mea  a ridicat chiar si mai multe semne de intrebare.Se pare ca....sunt prinsa in joc.

13-Locul potrivit

-Esti sigura ca nu vrei intai sa-ti iei ramas bun?
-Greg,daca vroiam un sofer ce-mi judeca alegerile,puteam sa o rog pe mama sa ma duca la aeroport.
-Hei,nu vreau sa regreti nimic.Prietenii tai merita o explicatie.
-Uite ce e,am incercat dar pur si simplu nu am curaj sa fac asta.E mai bine asa...le voi scrie si le voi povesti totul dar..nu acum.
-Bine,e alegerea ta.Cum ti-ai convins parintii sa te lase intr-o tara straina cu un batran sonat ca mine?
-Parintilor mei nu le pasa de mine atata timp cat stiu ca sunt in viata.Le-am spus ca nu-mi place educatia ce mi se ofera la Mallcom Monroe si ca e timpul  sa merg la un internat de elita.De aici,a fost ingrozitor de simplu.
-Abby,esti sigura ca mintind este singura cale pentru a ajunge in Moscova?
-Si ce altceva as putea face,Greg?Sa le spun ca merg in Rusia pentru a ma antrena intr-o scoala de pusti cu puteri supranaturale?
Greg tacu.Ma simteam prost pentru ca l-am repezit asa,dar nu aveam de ales.
Auzeam cum bagajul meu se cutremura la fiecare franare brusca facuta de masina lui Greg.Imi aminteam tot ce pusesem acolo,de la tricourile mele cu mesaje vulgare,pana la periuta de dinti si fotografiile cu prietenii.Oficial,lasam in urma tot ce creasem in New York City,dar stiam ca motivul era unul nobil.
-Trezeste-te,printesa!Am ajuns! m-a trezit Greg din nostalgie.
Da.Avea dreptate.Aeroportul era plin de oameni ce-si croiau drum din stanga in dreapta,oameni ce se intorceau acasa cu lacrimi in ochi si oameni nerabdatori sa ajunga in cealalta parte a lumii.
Dupa o asteptare de doua ore la coada pentru bilete,eu si Greg ne-am lasat bagajele si am asteptat avionul spre Rusia.

[...]

-Alune?

-Aaa....ce?

-V-am intrebat daca doriti alune.

-A,nu mersi.

-Greg,cat am dormit?

-De cand ne-am urcat in avion....hmm....cam 3 ore.

-Poftim?De ce nu m-ai trezit?

-Nu am aceasta autoritate.Deci...esti pregatita?

-Nu.Habar nu am ce trebuie sa fac cand vom ajunge acolo.

-Pai...ne va astepta Marcus.Face parte din comitetul de intampinare.Apoi te voi trece in registru de indata ce voi vorbi cu directoarea Zefilda.

-Marcus,Zelyon,Zefilda.....numai mie mi se pare penibil?De unde vin numele astea,din Peter Pan?O,poate eu voi fi...Flower-power sau....Lollypop o stiu!Snowfairy!

-Sarcasmul si ironia nu sunt pe lista.

-Bine,imi pare rau.Dar recunoaste ca este super penibil.....Eu voi fi Abby,nu?

-Ei,ma gandeam la Bubblescotch dar daca tu vrei....

-Oh,mai taci!Hei unde e stewardesa aia cu fusta mult prea scurta?Mai avem ceva pana la destinatie si cred ca am nevoie de o revista.

[...]

Bine....din descrierile lui Greg Rusia ar fi trebuit sa fie frumoasa,dar in opinia mea,era superba!

Cladirile din New York aveau o arhitectura moderna,insa cele ale Moscovei semanau cu castele prinse din basme.Era o lume complet noua pentru o fata americana,o lume ce trebuie explorata.

-Marcus DiArrio,la ordinele dumneavoastra.

Si devenea din ce in ce mai frumoasa.

Marcus,un tip inalt de 1.90 m (cred) cu un par brunet si stralucitor ne-a iesit in cale.M-am bucurat ca vorbea in engleza,deoarece eu habar nu aveam sa spun macar un "buna!" in rusa.

Ochii sai caprui intunecati m-au fixat cu privirea in timp ce il urmam pe Greg catre masina lui Marcus.Am zarit un jeep negru,foarte luxos,genul de masina pe care tata ar iubi-o,uneori chiar mai mult decat pe mama.Greg parea sa se simta in siguranta in compania tipului gigant,iar eu aveam incredere in compatriotul meu,deci,se pare ca aveam si in Marcus.

Am urcat in masina si m-am trezit brusc in fata gardului gigantic al unei cladiri ciudat de ameriana,o cladire ce imi amintea de Mallcom Monroe inainte sa fie renovat.Nu mi-am dat seama daca liceul era exagerat de apropiat sau daca tipul in costum negru a condus cu o viteza omenesc imposibila.Ma asteptasem sa fie mult mai spectaculoasa,dar cladirea imi amintea de o scoala generala dintr-un cartier pe care il vazusem intr-un film prost.Am observat ca Greg si Marcus ma priveau,asa ca am rostit grabita:

-Aaa...uau! E foarte....aa dragut.

-Zefilda nu doreste sa iesim in evidenta,spuse sec Marcus.Deci,sa intram.

-Aa...bine...

I-am urmat pe cei doi barbati si inainte sa intram in curtea liceului,i-am spus lui Greg prin limbajul privirii ca nu sunt sigura de ceea ce fac.Acesta doar mi-a zambit intelegator,dar in acelasi timp m-a bagat in ceata.
Am inaintat si un fior mi-a invadat trupul,apoi am ramas incremenita.Cerul albastru a capatat o culoare gri,ca si cum ar fi chemat ploaia.Iar liceul....oh,Doamne!Liceul s-a transformat dintr-o cladire modesta si darapanata,intr-un castel antic,spectaculos si de-a dreptul fermecator.Negru.Complet negru!Daca nu as fi stiut,as fi crezut ca ma aflu in palatul unui spirit malefic.Cu litere mari negre scria "The Orion School".Am ramas in tacere timp de cateva minute,admirand arhitectura cladirii.

Cand am intrat in palat,o doamna imbracata cu o rochie lunga,alba,ochi misteriosi  si par lung stralucitor ne-a intampinat cu un salut in rusa(cred.).Apoi a legat cateva vorbe cu Greg si m-a privit cu blandete.

Ma simteamm intrigata deoarece nu intelegeam nimic din ce vorbeau,si stiam ca eu eram subiectul
Dupa o clipa,femeia a scos o cheie pe care era inscriptionat numarul 15.Vazandu-ma nedumerita,mi-a spus:
-Camera 15.Bun venit la Orion.
-Aaa...m..multumesc.

Femeia zambi intr-un mod suspicios si il ruga pe Marcus sa ma conduca in camera.
Am urcat cateva scari gigantice si am admirat peretii de marmura gri,impodobiti cu portrete ale unor oameni,sau mai degraba ale unor Zei.Podeaua,tot de marmura era impodobita cu covorase mici,simple,maro.
De-a lungul holului erau usi mari,albe ce-mi aminteau de Roma antica,iar Marcus s-a oprit in fata uneia pe care scria mare,cu litere negre,numarul "15".Inainte sa plece,mi-a rostit:
-Fie ca sederea dvs aici sa ne ajute sa infrangem Raul.
-Aaa....asa sa fie!
Marcus si-a plecat capul in semn de respect,si m-a lasat singura in fata usii camerei.
Am rasucit cheia in broasca sii am intrat in incapere.
Doamne!Totul era atat de aranjat!Doua paturi alaturi de multe rafturi,o canapea si doua dulapuri imparteau camera perfect,intr-un mod enervant de precis.Se pare ca o parte mi-era destinata,iar cealalta era,bineinteles a colegei mele.Pe rafturi am zarit o caseta de bijuterii si tot felul de suveniruri aduse din alte colturi ale lumii.Era o priveliste mirifica,iar atentia mea a sarit asupra unui obiect in forma de "A" mare,incrustat cu piericele negre si albastre.Am observat ca era de fapt o cutie ce continea un biletel.Interiorul literei fiind transparent,am citit scrisul de pe bilet:"Pentru a invinge,nu-ti trebuiesc arme,ci puteri.Nu este nevoie sa detii un obiect,atata timp cat ai tot ce-ti trebuie in tine!"-Elizabeth.
Am ramas fascinata de frumusetea obiectului,dar nu stiam nimic despre proprietara acestuia,asa ca l-am lasat pe raft,la locul lui.
Am privit fereastra cu rame negre si tot ce am vazut au fost niste adolescenti.Grupuri de sportivi,fete la moda,chiar si tocilari.Dar nu puteam sa nu ma intreb:oare acesta este locul potrivit?Pana sa apuc sa-mi tulbur si mai mult gandurile,usa mare si alba s-a deschis intr-un mod foarte ordonat.Am zarit o silueta.Era o fata cu un par lung,negru,de-a dreptul minunat,o pereche de ochi negri stralucitori si un zambet prietenos,dar totusi matur pe chip.Era imbracata intr-un tricou negru cu inscriptia "Be modesty.Be ME.",o pereche de jeans albastri si conversi negrii foarte cool.
Vazand ca nu fac nicio miscare,tipa a intins mana si mi-a spus:
-Hei,buna!Eu sunt Adriana. Adriana Ferrari. - mi-a spus in acelasi mod,cu prietenie dar,in acelasi timp,cu distanta.
I-am strans mana si m-am prezentat.
-Abby.Eu sunt Abby McCharter.

12-Decizii

New York-ul este de departe cel mai frumos oras din Statele Unite.Locuiesc aici de 15 ani si nu as dori sa ma mut niciodata.Iar Central Park este locul meu preferat de intalniri.Insa nu ar fi trebuit sa ii spun lui Gregory sa ne intalnim aici.Privirile adolescentilor curiosi nu-mi dadeau pace deloc cand ma vedeau alaturi de un batranel inalt,cu o barba mai lunga ca a lui Mos Craciun si imbracat in haine ciudate de om al strazii.Totusi,Gregory este o persoana minunata.Imi pot da seama de acest lucru deoarece s-a oferit sa ma ajute de indata ce i-am spus ca am astfel de probleme.
-Deci,Greg...cine sunt Prevestitorii?
-Sunt cei care salveaza oamenii de la moarte.Au fost ucisi de catre Zelyon,un spirit malefic coborat din cer,deci cred  ca tu esti...
-Ultima?Cum s-a intamplat asta?De ce eu?
-Nu stiu.Niciodata nu am stiut cum au fost alesi Prevestitorii.
-Bine,acum ca stiu asta,sunt o gramada de lucruri pe care nu  le inteleg.De ce in visele mele eu sunt cea care traieste dar nu-mi traiesc propria viata?Care-i faza cu mirosul?Si semnele de pe corp care-mi apar cand ma trezesc?
-Draga mea,ce mod mai bun de a intelege oamenii decat de a le simti durerea pe propria piele?Abby,esti o fiinta speciala,dar esti in pericol.Trebuie sa mergi undeva unde vei fi in siguranta.
-Poftim?Unde?Sa parasesc New York?Nici gand!Nu  pot lasa in spate tot ce am construit aici!
-Stiu ca iti este greu,dar ai multe de invatat.Trebuie sa-ti controlezi puterile pentru a-l infrange pe Zelyon.Daca nu...
-Daca nu?
-Daca nu,nu vor mai exista prevestitori.
-De ce nu poti tu sa ma ajuti sa-l infrang?
-Eu...eu nu mai am de mult aceasta putere.Dar sunt o multime de oameni ce au nevoie de tine,la fel cum si tu ai nevoie de ei!
-Da!Prietenii mei!Trebuie sa le spun...
-Abigail,ce le vei spune?Ca le-ai visat sfarsitul?Daca vrei intr-adevar sa-i salvezi,trebuie sa o faci prin alt mod.
-Care mod?
-Moscova,Rusia.The Orion School.
-Nu!Cum voi reusi sa plec?Cum le voi spune parintilor?Si pana la urma de ce te-as crede?
Pana sa apuc sa spun mai multe,Greg mi-a inmanat un medalion cu o semiluna violet si un soare ipreunati.Era superb.Incrustat cu niste diamante mici,deloc vulgare,era un colier  ce iti taia rasuflarea.Pe spate am zarit un scris delicat,alb,ce spunea :"In fiecare vis exista un final real."Nu eram sigura la ce se refera inscriptia,dar eram captivata de frumusetea medalionului.Cand m-am desprins din transa,am descoperit ca eram singura,pe o banca din parc.Se pare ca Gregory plecase,dar in mintea mea rasunau cuvintele sale "Nu-ti pierde speranta asa cum am facut-o eu.Cand te gandesti la un raspuns,cauta-ma.Mai aproape decat crezi."

[...]

-Aici erai!Uneori am impresia ca ai vreo cinci mii de alti prieteni cu care iesi in timpul liber. a spus Ashley in timp ce ma privea cu suspiciune.

-Eu....am avut o problema.

-Ia ghiciti cine a luat un 8 la literatura!Eeeeeuuuu! spuse Lisa cu multa mandrie.

-Se tot lauda cu asta de cand domnul Mitchel a dat testul ala mult prea simplu.

-Hei,Abby!In vizita?

-Zoe,nu incepe si tu!Lisa,vad ca liceul iti prieste!

-Da,Doamne,nu pot sa cred ca nu am venit aici mai devreme!

-Apropo de asta,tre sa demisionez din trupa.

-Ce?De ce?

-Am nevoie de un timp sa ma gandesc la ce voi face in viitor.

-Bine,dar baietii vor  fi...

-Abby,e totul in regula? a intrerupt-o Ashley pe Lisa.

-Stii ca poti sa ne spui orice.

-Totul e-n regula,ce-ar fi sa mergem la pranz?

Am urcat scarile si am ocolit holurile pentru a ajunge la cantina.

Mallcom Monroe a avut dintodeauna o arhitectura moderna,de aceea strainii care treceau pe langa liceul nostru,credeau ca este o firma de avocatura renumita.Dar avea ceva ciudat.Oriunde mergeai,dadeai de cate o fereastra imensa ce da in gradina liceului.Fiecare detaliu era vizibil de la aceea fereastra,desi in ziua aceea as fi sperat sa fie fumurie.
Era acolo.Din nou.Ochiul acela ce ma urmarea numai in noaptile cu luna plina,s-a napustit in corpul unei ciori ce statea in Copacul Mort,asa cum ii spunem noi copacului din gradina liceului, ce nu da niciodata roade.Ochiul ciorii isi tintea privirea asupra mea,iar apoi s-a intamplat cel mai infricosator lucru posibil.Corpul ciorii a inceput sa se "scurga" din copac,transformandu-se intr-un Spirit imbracat cu o pelerina neagra.Acesta s-a aplecat spre copac si a scris cu litere mari "Abigail".
Dupa incident,ziua a trecut prin zbor.Fetele vorbeau intre ele iar eu ma prefaceam ca le aud,desi mintea mea zbura doar la monstrul acela.Era Zelyon.Stiam asta.

[...]

-Decizii grele,nu?

-Doamne!Campul cu flori parca era asunzatoarea mea!Jason,ce cauti aici?

-Curiozitatea a ucis pisica.Nu trebuia sa te urmaresc,voi pleca...

-NU,nu trebuie!Adica....e ok,poti sa stai.

-Deci....ce s-a intamplat?

-Poveste lunga.Dar in principiu,ori plec pentru a-i salva pe ceilalti,ori raman si voi pierde o batalie pe care nici nu stiu daca vreau sa o duc.E complicat...Ce sa fac?

-Abby,gandeste-te ce-ti pasa mai mult.De locul asta,sau de vietile celor care locuiesc aici?

-Cum de stii intotdeauna ce vreau sa spun,desi nu iti spun clar?

-Poate pentru ca te inteleg.Nu stiu.

-Off nu stiu ce voi face.Nu vreau sa las aici toate amintirile si sa incep o viata noua.Nu sunt pregatita.Mi-e frica.

-Orice lucru in viata este inspaimantator.Dar trebuie sa il faci,pana la urma.Depinde de tine.

-Vreau sa descopar mai mult.Vreau sa ajut,sa invat,dar am nevoie de ceva care sa nu ma lase sa uit ce am aici.

Inainte sa mai spun si alte prostii,Jason mi-a luat mainile,m-a ridicat din iarba impodobita cu flori salbatice,m-a privit in ochi si si-a impregnat buzele de ale mele.Simteam cum o mie de intepaturi imi invadau corpul,simteam ca puteam sa ajung la cer,dar mai presus de toate,simteam ceva unic.Ceva ce nu credeam ca este posibil decat in filme.Pana la urma,m-am prins ce a fost.

Timpul se scurgea intr-o fractiune de secunda,iar jurnalul meu s-a umplut de randuri ce descriau amintirea primului meu sarut adevarat.Nu era ceva ce il puteam impacheta in valizele  mele catre Moscova,dar era ceva ce puteam impacheta undeva unde nimeni altcineva nu va mai putea intra vreodata in afara de Jason.Si anume,in Suflet.