8-Si totusi...

-Cred ca ai nevoie de asta.-a rostit Zoe si mi-a intins un servetel.

-Zoe!Mersi.Cum m-ai gasit?

-Abby,aici este ascunzatoarea ta.Mereu ai venit aici cand ai fost suparata.

-Ai dreptate.

-Deci...ai facut tema la engleza?

-De ce ma intrebi asta,tocmai acum?

-Pentru ca stiu cum e atunci cand plangi si te intreaba toata lumea ce ai patit.

-Oh,da!Urasc asta!

-Stii ca nu te poti ascunde aici,nu?

-De ce nu?

-Pentru ca este doar un vis!Poti sa atingi florile,sa le mirosi,sa le privesti,dar nu poti fi o floare!Exista un loc in lume pentru fiecare dar...acesta nu e locul tau.

-Si unde este locul meu?De fiecare data cand cred ca mi-am gasit locul,fac  o tampenie si apoi distrug totul.Unde este locul meu,Zoe?

-Nu stiu. De indata ce te vei intoare la liceu, nu iti pot garanta ca vei fi la locul tau,dar iti pot garanta  ca vei fi pe drumul cel bun.

-Nu pot.Nu dupa ce a facut Ashley!

-Ashley este o proasta!Este incapatanata,tampita,superficiala dar...este Ashley a noastra si trebuie sa traim cu ea.

-De ce?

-Pentru ca iti poti alege prietenii,dar nu-i poti inlocui daca au facut ceva rau,pentru ca ajungi sa ii iubesti.

Nu stiam ce sa mai spun.Vorbele lui Zoe m-au intimidat si mi-am dat seama ca avea dreptate.

-Mai tarziu va veni probabil la tine si iti va cere iertare in genunchi.Gandeste-te.Eu trebuie sa plec,ne vedem.....cand vei fi pregatita.

-Ok.Zoe?

-Da?

-Esti grozava.

-Stiu.

Instinctiv,m-am ridicat si am inceput sa merg dar nu eram constienta unde mi se indreapta picioarele.Intr-o clipa,m-am trezit in fata casei.Am intrat incet pe usa si am tipat surprinsa.Apoi am alergat si am ajuns direct in bratele tatei.

-Stii draga mea,era mult mai simplu cand aveai cinci ani!

-Tata,ai venit mai deveme!Ma bucur atat de tare sa te revad!

-Si eu,scumpa mea!

-Bill!Trebuie sa plecam,Shelby are programare la coafor!Si Jimmy devine agitat! a spus nervoasa mama,coborand scarile.A,buna Abby!

-Plecam?Trebuie sa ma pregatesc si....

-A,scumpo.Nu tu pleci,ci noi.Personalul este in concediu,asa ca ti-am lasat bani de pizza pe masa.Ne vedem maine!

-Stati!Plecati fara mine?Ce dra....

-Pa,iubito!

-Arati oribil,nu pot sa cred ca esti sor'mea! mi-a spus Shelby cu dispret.

Mi-am privit familia si abia am reusit sa nu izbucnesc in lacrimi.

Deci,asta era seara mea....hmm oare ce as putea face?Sa scotocesc prin lucrurile lui Shelby?Prea imatur.Sa dau o petrecere si sa distrug casa?Prea exagerat.Sa-mi sun o prietena?Ei bine,mai am doar una si ar fi o idee buna dar nu stiu de ce nu am chef sa fac asta....

                                                    [***]

-Ding dong!

-Cine este?

-Pizza di Pasco!

Asa cum mi-a propus tata,am luat telefonul si am comandat pizza desi nu imi era foame deloc.

M-am grabit sa-i deschid usa tipului,lucru pe care il regret.

-Annie?Eu..eu nu..aa...

-Dan!?Nu pot sa cred ca ai o slujba!

-Eu,nu!Eu...aaa....ii tin locul fratelui meu.

-Lisa spunea ca ai o sora.

-Da,ei!Aa...dar este atat de baietoasa incat uneori ii zic "frate".

-Are 4 ani.

-Sefii din ziua de azi...angajeaza pe oricine!

-Dan,ce se intampla aici ?

-Ti-am spus,ii tin locul

-Dan,ce se intampla cu adevarat aici?

-De ce ti-as spune tie?

-Pentru ca as putea sa arat trupei si Lisei,o fotografie cu tine imbracat in baiatul care livreaza pizza.

-Cacat!Bine.Am o slujba,vreau sa strang bani si nu am alta cale,nu pot sa le cer parintilor.Multumita?

-Hmm da,asa cred.Da-mi oata pizza aia,ia banii si cara-te!

-Bine,bine!

-Si apropo!Nu ti-am facut nicio poza si nici nu aveam aparat!

-Du-te dracului,Annie!

-Nesimtitule,e Abby!

-Ma rog!

Dupa cea mai tampita discutie cu cel mai nesuferit om din lume,am mers in camera mea si am inceput sa infulec.Era aproximativ ora  noua seara si ma plictisisem de moarte!

Poc!Poc! am auzit cateva pietricele aruncate in fereastra de la dormitorul meu.

-Abby,stiu ca nu vrei sa vorbesti dar macar asculta-ma! am auzit vocea lui Ashley.

Asa este,nu vroiam sa vorbesc,dar sa ascult chiar vroiam.

-VREAU SA ITI SPUN CA...

-Oh,inceteaza odata cu tipatul si vino sus!

In cateva secunde,Ashley era in balconul meu si ma privea fara sa scoata un cuvant.

-Ei?Ce vrei? am rupt eu tacerea.

-Vreau sa iti arat ceva.

Ashley a pus pe patul meu un teanc de hartii foarte gros.Pe prima pagina scria mare "ACT DE PROPRIETATE."

-Si?

-Uit-te o pagina mai incolo.

-Hmmmmm Proprietar:Lisa Kent;Produs:"Pantofi de ar..gint..."

-Ei?

-Chiar exista un act de proprietate pentru pantofi!?Cat de penibil,cine se cred oamenii astia? Si doar pentru ca i-ai dat pantofii Lisei,nu inseamna ca te voi ierta!

-Abby,e mai mult de atat!Din cauza ta m-am simtit prost toata ziua!Am facut un pact cu Lisa.Pur si simplu nu-mi pot pierde cea mai buna prietena pentru....pantofi!E o tampenie!Sunt....un dezastru!

-Nu,nu esti..

-Nu sunt?

-Nu.Dar esti proasta,tampita,incapatanata,superficiala,egoista,enervanta si nu esti o prietena de incredere!

-Stiu.

-Dar esti Ashley a mea.Si esti prietena mea.Si nu-mi pot inlocui prietena chiar daca a facut ceva groanic,pentru ca am ajuns sa o iubesc.

Ashley m-a privit in tacee zambind timp de cateva clipe,apoi a spus:

-Asta suna a Zoe!

-Huh,e atat de evident?

-Esti Abby,pentru Dumnezeu!Nu te pricepi deloc la cuvinte si faci cele mai proaste alegeri!

-Ei,acum fac cea mai proasta alegere din viata mea si poate ca mai tarziu o voi regreta enorm.Dar....nu-mi pasa!

Am imbratisat-o pe Ashley si i-am spus ca este o mare dobitoaca,dar este dobitoaca mea.

-Zoe....este o prietena extraordinara.

-Stiu,m-a ajutat mult,Abby si tin la ea foarte mult.

-Si eu la fel.

-Apropo de Zoe,acum cateva zile a pomenit ceva de localul Music Crawl.Cred ca si-a dorit mereu sa mearga acolo intr-o seara...

-Buna idee!Dar maine avem scoala si probabil ca doarme deja.

-Mda....mai bine sa nu o deranjam.

-Aha...

-Oh,clar trebuie s-o trezim! am spus eu.

-Sa mergeeem!!

-Ashley,esti o idioata!Dar esti idioata mea!

-Si tu esti o tampita.Dar esti tampita mea!

Am ras tot drumul pana la casa lui Zoe iar apoi am ajuns la local.Noaptea plina de singuratate s-a transformat in cea mai tare petrecere de la Music Crawl.

E inredibil cum cateva ore pot schimba radical viata unei persoane.Legaturile infaptuite prin prietenie pot alunga tristetea intr-o secunda.Sunt sigura ca prietena mea va mai face multe greseli,dar la fel voi face si eu.Astazi am invatat sa iert,asa cum Ashley a invatat sa fie iertata.

Acum cateva ore credeam ca viata mea este un dezastru.....si totusi,merita sa o traiesc.

Poate nu este cea mai usoara cale,dar este calea mea si....m-am decis sa o parcurg.