1-In ceata

Luni,15 septembrie-Bine....Este oficial a nu stiu cata zi de cand "sunt indragostita" asa cum imi reproseaza mama cu suspiciune cand observa ca mai nou am inceput sa scriu poezii,sa  desenez inimioare de plictiseala,etc,etc.Ei bine,poate,poate o fi ceva,dar nu este dragoste...adica...daca ar fi,cum as putea stii? hmm....sa ma gandesc la asta un pic mai incolo...

Responsabil cu "indragosteala" mea este nimeni altul decat irezistibilul,sarmantul,popularul si supra(sau in unele cazuri sub)apreciatul Jason Golley.(e greu sa-i pronunti numele fara sa auzi fetele barfind despre cat de dragut este).Deci,imaginati-va.El:Brunet,inalt,cu niste ochi negri patrunzatori ce te dau pe spate,atlet(deci corp bine lucrat),inteligent(note excelente,ba,bla) si talentat(cantaret la chitara si membru al cenaclului de poezie).Iar Eu:Medie de inaltime,Blonda(cu un par foarte lung),ochi caprui,probleme cardiace(deci corp deloc lucrat),mediocra la scoala(note nu prea excelente,bla,bla) si netalentata(nu vreti sa cititi ce am de gand sa scriu in aceasta interminabila paranteza).O potrivire deloc potrivita.

Miercuri,26 ianuarie-Dupa cina de aseara cu familia,aveam nevoie de putina relaxare.Mama a gatit o lasagna ciudata care mirosea cam dubios,iar instinctele mele animalice m-au sfatuit sa raman la salata de rosii,mult prea sanatoasa pentru generatia mea.Tata a fost plecat la munca in nu stiu care tara,ca de obicei(norocosul!) si a scapat de dezgustatoarea cina cu familia,care din fericire are loc numai in serile de marti.Au mai ramas nesuferitul de fratimiu mai mic Jimmy,un rasfatat  hiperactiv dependent de acadele si lupte de wresling intre prosti,si chiar si mai nesuferita de soramea mai mare,Shelby,o majoreta siliconata ce isi doreste sa traiasca intr-o casa plina de bani si servitori care sa-i satisfaca toate nevoile.(cum ar fi o statuie din aur si diamante ce simbolizeaza un inorog  imbracat in majoreta-ce om normal si-ar dori asa ceva?) Mda...familia perfecta.

Mama ii reprosa lui Shelby ca nu este normal ca o tanara de 17 ani sa-si doreasca sa-si "siliconizeze" buzele si mai ales obrajorii dorsali,Jimmy ma lovea pe sub masa si isi dorea sa mearga cat mai repede sa "zdrobeasca un fraier" asa cum spune el(zau....la 6 ani n-ai alta treaba?) iar eu...eh nici nu-mi amintesc la ce-mi statea gandul.Tot ce stiu este ca am fost foarte fericita ca am ajuns repede in camera mea,cea muult prea verdee cum spune Shelby.

Toate aceste ganduri,plus cosmarul dinaintea testului la algebra,toate au fost risipite de privirea dulce si mladioasa a lui Jason.Statea intr-un colt al unei camarute mici ce dadea sa semene cu o sala de clasa in care incap maxim 10 elevi.Eu stateam in celalalt colt al camerei,privindu-l din cand in cand si ignorand tot ce spunea profa Diamond(profa mea de geografie).Asteptam ca el sa faca o miscare,ceeace a fost de prisos timp de cateva ore.
Pana cand dintr-o data Jason s-a apropiat atat de tare de mine,incat mi s-a taiat respiratia,iar cand i-am auzit cuvintele pur si simplu simteam ca pamantul se clatina ca si cum s-ar fi transfomat in valurile unui rau in mijlocul furtunii.Cu un glas absolut cuceritor si un accent irlandez inspaimantator de atractiv,Jason mi-a soptit:

-Abby,este randul tau!Ai promis! 

Nu intelegeam la ce se refera,dar nu aveam puterea sa intreb "ce vrei sa spui?" din cauza privirii lui mult prea triste.
-Este randul tau!Eu am fost data trecuta!E randul tau!

Am dat sa intreb despre ce vorbeste,dar imaginea sa incepu sa tremure,in jurul meu ramanand doar o dara de ceata groasa si imposibil de inlaturat.Cand am inceput sa ma panichez,am simtit cum o mana rece incepe sa imi dea palme,trezindu-ma la realitaea cea crancena si zdrobitoare.

Shelby statea pe patul meu,era imbracata intr-un capod roz cu mult puf,iar parul,buzele si bustul sau supradotat cu silicon imi aminteau de Pamela Anderson.Se pare ca speanta mea cum ca Jason Golley avea sa-mi transmita un mesaj tocmai mie,s-a risipit complet cand Shelby a deschis gura pe care de obicei ies numai tampenii...

-Jimmy te asteapta!Este randul tau!Tre sa-l duci la gradinita!Ai promis!Stii bine ca tre sa il supraveghiem asa cum a spus psihopatul ala de terapeut...

Taci odata!Nu ma voi ridica!SA MEARGA SINGUR CA NU SUNT DECAT DOUA STRAZI PANA LA GRADINITA!-imi venea sa strig.Dar brusc mi-am dat seama ca avea dreptate....era randul meu si chiar daca imi uram familia,trebuia sa-mi ajut fratiorul.

-Bine,stai sa ma imbrac si il duc,am mormait adormita.

-Asa.Si hai mai repede!Incearca sa pui pe tine ceva mai trendy decat carpele alea fumurii pe care le poarta babele la cimitir.Ne faci de ras!

Imi venea sa arunc cu papucii mei cu blanita dupa ea,dar saracii papuci,nu meritau sa fie tratati astfel.De fapt,nimic nu merita.

Mi-am pus pe mine o pereche de blugi negri pe care i-am primit de ziua mea de la prietena mea cea mai buna,Ashley,un top negru pe care scria "I'm a fashion victim",primit de la Zoe,prietena mea tocilara si o pereche de conversi primiti de la....mine intr-o zi furtunoasa de aprilie.

M-am privit in oglinda,aranjandu-mi parul si vazand cat de nefericita poate arata o persoana ce se presupune ca are tot ce-si doreste pe lumea acesta si celelalte,am inspirat adanc si am spus:

-Cu siguranta nu e ziua mea buna.