3-Ascunde rockerita!

27 ianuarie

Luna.Lumina noptii ce te invaluie intr-o aura plina de fascinatie si mister.In seara aceasta,simt cum toate grijile pot disparea doar daca ma voi lasa purtata de val si voi lasa luna sa ma calauzeasca in noua mea calatorie catre un loc pasnic,lipsit de inconveniente si...stai,ce zic eu?Nu pot face asta.Nu exista in lume o magie atat de puternica incat sa inlature nesfarsitele semne de intrebare ce imi tulbura mintea mea  mult prea incalcita.

De obicei miercurea era singura zi a saptamanii ce nu ma facea sa-mi doresc sa ma urc intr-o naveta spatiala,sa ma vopsesc verde si sa merg pe rosia planeta Marte pentru a le da un subiect de barfa prietenilor mei,Martienii.Sigur ca puteam sa fac asa ceva si cu oamenii,dar martienii nu sunt atat de barfitori si ranchiunosi ca poporul bine(sau poate prost)cuvantat al umanitatii.In fine,speranta adusa de ziua de miercuri s-a risipid datorita "intalnirii" cu Jason si mancarii de la cantina(nu intrebati!).

Mie cand imi place un tip,incerc sa aflu tot ce pot despre acesta.Si asta am crezut ca am facut.De cand Jason mi-a strafulgerat inimioara,viata mea s-a transformat intr-un film prost in care tipa il urmareste pe tip si exagereaza totalmente,ajungand la sfasit fara tip si fara o minte sanatoasa.Din pacate eu eram tipa.

Cand Jason Transpirat a avut nevoie de ajutorul meu,am fost cam delasatoare si poate un pic speriata de continutul ruxacului aluia care a stat pe jos(sunt dezordonata,dar obsedata de curatenie-ciudat,nu?-) dar am profitat de ocazie pentru a ma face observata.Ma asteptam ca tipul sa ma lase balta dupa ce-si primea bunurile,dar n-a fost asa.A fost...ciudat de amabil,chiar si pentru el.Dupa ce si-a luat pastilele pentru astm(mda...si eu speram sa fie droguri,dar nu) si a folosit inhalatorul mult dorit,mi-a explicat problemele pe care le are o persoana ce sufera astm la conditia sa fizica.Apoi am inceput sa vorbim ca si cum am fi prieteni la catarama de-o viata,si nu stiu cum m-am trezit invitata la un restaurant de fite sambata seara,alaturi de cei mai populari oameni(si maimute-sunt multe specimene pe aici-) din liceu.Buf!

Toate astea ar trebui sa ma faca sa ma simt superduperextrafericita dar pur si simplu ma simt ciudat.Am irosit atatia ani pentru tipul asta iar acum cand m-am facut oarecum observata,nu ma simt satisfacuta.Ma simt ca si cum as fi facut rost de cel mai bun prieten pe care-l poate avea o fata.Cand eram acolo,cu el,nu ma mai simteam superindragosita,de fapt,nu mai simteam absolut nimic.Totul a trecut.Ma asteptam ca prima mea conversatie cu Jason sa fie altfel,sa ma faca sa realizez scopul  vietii si sa nu-l uit niciodata.Dar cand ne indepartam am inceput sa uit fiecare cuvant rostit.Nu ma mai interesa atat de mult.Oare aceta era adevaratul Jason?Nu era deloc cum mi-l imaginasem eu.Era un tip de treaba si atat.Nu mai era sarmant,fermecator,superaratos,genul de tip careia i-ai cadea pe loc in brate.Oare mai simteam ceva pentu el?Ei,am de gand sa descopar asta.Lista cu ce am de facut:

1.SA MA IMPRIETENESC CU JASON PENTRU A AFLA CUM ESTE EL CU ADEVARAT SI CE SIMT PENTRU EL.

2.SA VORBESC CU BUCATAREASA SCOLII PENTRU A O CONVINGE SA-SI SCHIMBE RADICAL RETETELE.

3.SA MA UIT LA KIM POSSIBLE(ce?n-am mai vazut de mult si este desenul meu preferat)

4.SA II CUMPAR MAMEI O CARTE CU TITLUL "Cum sa fii o mama buna"  LUI SHELBY O BROSURA catre Scoala Militara,LUI JIMMY UNA DESPRE Pinochio SI TATEI "Cum sa faci bani stand acasa"

5.SA IMI GASESC UN HOBBY

6.SA MA OPRESC DIN FACAND  LISTE SI SA MA CONCENTREZ ASUPRA VOCII CARE MA TOT STRIGA.

-Abby,vom avea multe colaborari impreuna cu familia invitata la masa si vreau sa te comporti respectuos! mi-a soptit mama.

-Voi incerca,majestate. am spus eu pe un ton sarcastic

Inca o data mamei ii pasa mai mult de serviciul ala tampit.Inainte sa se angajeze era cea mai buna mama din Lume.Era singura persoana careia puteam sa-i marturisesc tot ce  am pe suflet,fara sa fiu luata in ras.Acum aceea persoana a disparut si,desi niciodata nu raman singura acasa,simt ca nu am cu cine sa vorbesc,sa rad,sa plang,deci,ma simt foarte singura.

Hmm...colaboreaza?Inseamna ca vrea ca oamenii sa-si faca o parere buna,deci sigur nu va gati ea.Este bine ca o avem pe Marta,bucatareasa casei.Cu toate ca mama s-a schimbat foarte mult,aptitudinile sale in legatura cu gatitul nu s-au schimbat.

-Nora,Todd,Lisa,aceasta este fica mea mijlocie(urasc cand imi zice asa),Abby.

Bine...e ceva ciudat in legatura cu familia aceasta,si nu ma refer la numele care contin acelasi numar de litere.

Nora,o femeie de varsta mijlocie,blonda,imbracata intr-un costum...roz(bleah!),figura de vipera,corp de fotomodel + Todd,un barbat de o varsta oarecum inaintata,brunet,cu o burta ce abia mai poate fi tinuta in frau de catre nasturii fragili ai camasii albastre,figura de fraier,corp de pinguin+Lisa,o fata cam de 17 ani,blonda(clar vopsita),imbracata cu un costum negru elegant din care ar vrea sa scape chiar acum, figura de persoana indiferenta,corp de adolescenta imbatranita cu vreo 5 ani in hainele alea=FAMILIE CIUDATA.

Binee,nu ca as fi eu in masura sa vorbesc dar totusi....macar in familia mea,niciunuia dintre membrii nu-i pasa decat de el insusi,dar acesti oameni aratau ca si cum s-ar bate unul pe altul pe sub masa pentru a sugera ca zambetele de pe fetele lor rigide sa devina mult mai largi.In plus,nu stiu de ce imi pareau extrem de cunoscuti.Totusi,Lisa parea sa nu participe la conversatie,la fel ca si mine.De aceea,am sugerat sa mergem sus sa vorbim "chestii de fete".Aceasta a parut incredibil de usurata si m-a urmat pe scari,in sus.

-Deci...Lisa...care sunt pasiunile tale?-stiu ca a sunat patetic dar nu ma pricepeam deloc la conversatii-

Tipa m-a privit o clipa si dintr-o data,s-a transformat din persoana rigida de la masa,in tipa prietenoasa si saltareata.

-Pai...imi place sa pictez.Este cea mai tare chestie posibila si chiar mi s-a spus ca ma pricep!-huh ce jargon ciudat!-

 -Dar parintii mei cred ca-i o prostie.Ei vor sa merg la Facultatea De Drept si sa devin avocat,dar eu vreau sa ajung o mare pictorita...insa mama si tata nu ma sustin in chestia asta...

Am sesizat o urma de dezamagire in tonul ei si rigiditatea a disparut.

-Of,te inteleg...parintii mei vor sa merg la Medicina,dar eu vreau sa imi fac o cariera in muzica.

-Uau....stii sa canti la vreun instrument?

-Neah...nu am incercat...daca mama m-ar prinde ca "zdrangan chitara" cred ca m-ar pedepsi pe viata.Dar am facut lectii de canto si chiar daca nu am cea mai grozava voce,am primit cateva complimente.

-Uite....facem un pact?

Am ridicat spranceana catre Lisa in semn de curiozitate.

-Am niste prieteni care au o formatie rock dar inca nu au gasit nicio solista.Postul ar putea fi al tau cu o conditie.

-Oh,Doamne! Pe bune? Orice!

-Ajuta-ma sa fug.Vreau sa evadez cateva zile din viata asta de rahat.Nu mai pot...parintii ma terorizeaza,prietenii mei mi-au intors spatele,iubitul m-a inselat cu o tipa siliconizata,si multe altele.Am nevoie sa-mi fac o viata noua,unde nimeni nu stie cine sunt de fapt.

M-am cutremurat cand am realizat dramatismul cu care s-a expimat individa.Adica,si eu am muulte pe cap,dar nu-mi doresc sa ma dechizez si sa  pretind ca sunt Hannah Montana.Ce naiba o fi atat de disperata?

Brusc mi-a trecut ceva prin cap.

-Dar cine esti tu?Esti doar o fata bogata,fiica unor oameni puternici si chiar daca ai probleme nu poti fugi de ele.Sa nu te recunoasca lumea...cine sa  te recunoasca?

-Abby,glumesti,nu?Tu nu stii cine sunt?

Am privit-o indelung si desi nu stiam cine este,tot mi se parea extrem de cunoscuta.

-Nu. am spus hotarata.

-Atunci,sa ma prezint.Ma numesc Lisa Kent.

Dupa ce si-a rostit numele,tipa a inceput sa-si desfaca parul prins in coada si sa-si scoata ochelarii cu rame negre,lasandu-ma cu gura cascata.Cand m-am prins,am izbucnit.

-Lisa Kent!Stiam eu ca-mi pari cunoscuta! Esti cantareata aia din trupa Rockburn Heaven!

-Mda...dar as vrea sa nu mai fiu...de aia..

-Nu pot sa cred  ca Lisa Kent este in camera mea!Doar sa afle Selena si va muri de invidie!Tre s-o sun!

-Nu!

-Dar trebuie..

-Abby,te roog!Concentreaza-te! Daca ma ajuti sa fiu libera macar cateva zile,iti fac rost de trupa si orice ai nevoie dar...te rog,ajuta-ma!

Am inceput sa-mi revin din soc si m-am concentrat asupra situatiei.Stiam ca puteam sa ajung la inchisoare pentru "rapirea" unei vedete ca Lisa,dar incepeam sa ineleg drama prin care trece si mi-era mila de ea.

Dumnezeule!La cate prostii am facut in viata,ce mai strica una?Stiam care sunt riscurile si categoric nu vroiam sa am un rol in Hannah Montana 2-urasc serialul ala!-dar de data asta,Hannah trebuia doar sa fie Miley pentru cateva zile.Desi inca credeam ca este o idee a naibii de proasta,am tras aer in piept si am spus:

-Bine,te ajut.Dar da-mi drumul la maini si opreste-te din plans!

Am ramas o lunga perioada in camera mea pentru a stabilii detaliile planului nostru patetic si fara un gram de reusita,apoi,la ordinul Norei,Lisa a sters-o acasa dar am stabilit sa ne intalnim maine sub acoperire in Central Park.Of,Doamne!Ce aveam sa fac apoi?Am inchis ochii si mi-am lasat corpul sa cada pe pat,dupa care am adormit.Inca mai simteam  cum lumina lunii ma urmareste in taina,dar preferam luna decat pe Shelby,mama,Selena sau vreun agent F.B.I,asa ca am ignorat-o,visand in continuare la prostiile pe care le contine viata mea minunata.