12-Decizii

New York-ul este de departe cel mai frumos oras din Statele Unite.Locuiesc aici de 15 ani si nu as dori sa ma mut niciodata.Iar Central Park este locul meu preferat de intalniri.Insa nu ar fi trebuit sa ii spun lui Gregory sa ne intalnim aici.Privirile adolescentilor curiosi nu-mi dadeau pace deloc cand ma vedeau alaturi de un batranel inalt,cu o barba mai lunga ca a lui Mos Craciun si imbracat in haine ciudate de om al strazii.Totusi,Gregory este o persoana minunata.Imi pot da seama de acest lucru deoarece s-a oferit sa ma ajute de indata ce i-am spus ca am astfel de probleme.
-Deci,Greg...cine sunt Prevestitorii?
-Sunt cei care salveaza oamenii de la moarte.Au fost ucisi de catre Zelyon,un spirit malefic coborat din cer,deci cred  ca tu esti...
-Ultima?Cum s-a intamplat asta?De ce eu?
-Nu stiu.Niciodata nu am stiut cum au fost alesi Prevestitorii.
-Bine,acum ca stiu asta,sunt o gramada de lucruri pe care nu  le inteleg.De ce in visele mele eu sunt cea care traieste dar nu-mi traiesc propria viata?Care-i faza cu mirosul?Si semnele de pe corp care-mi apar cand ma trezesc?
-Draga mea,ce mod mai bun de a intelege oamenii decat de a le simti durerea pe propria piele?Abby,esti o fiinta speciala,dar esti in pericol.Trebuie sa mergi undeva unde vei fi in siguranta.
-Poftim?Unde?Sa parasesc New York?Nici gand!Nu  pot lasa in spate tot ce am construit aici!
-Stiu ca iti este greu,dar ai multe de invatat.Trebuie sa-ti controlezi puterile pentru a-l infrange pe Zelyon.Daca nu...
-Daca nu?
-Daca nu,nu vor mai exista prevestitori.
-De ce nu poti tu sa ma ajuti sa-l infrang?
-Eu...eu nu mai am de mult aceasta putere.Dar sunt o multime de oameni ce au nevoie de tine,la fel cum si tu ai nevoie de ei!
-Da!Prietenii mei!Trebuie sa le spun...
-Abigail,ce le vei spune?Ca le-ai visat sfarsitul?Daca vrei intr-adevar sa-i salvezi,trebuie sa o faci prin alt mod.
-Care mod?
-Moscova,Rusia.The Orion School.
-Nu!Cum voi reusi sa plec?Cum le voi spune parintilor?Si pana la urma de ce te-as crede?
Pana sa apuc sa spun mai multe,Greg mi-a inmanat un medalion cu o semiluna violet si un soare ipreunati.Era superb.Incrustat cu niste diamante mici,deloc vulgare,era un colier  ce iti taia rasuflarea.Pe spate am zarit un scris delicat,alb,ce spunea :"In fiecare vis exista un final real."Nu eram sigura la ce se refera inscriptia,dar eram captivata de frumusetea medalionului.Cand m-am desprins din transa,am descoperit ca eram singura,pe o banca din parc.Se pare ca Gregory plecase,dar in mintea mea rasunau cuvintele sale "Nu-ti pierde speranta asa cum am facut-o eu.Cand te gandesti la un raspuns,cauta-ma.Mai aproape decat crezi."

[...]

-Aici erai!Uneori am impresia ca ai vreo cinci mii de alti prieteni cu care iesi in timpul liber. a spus Ashley in timp ce ma privea cu suspiciune.

-Eu....am avut o problema.

-Ia ghiciti cine a luat un 8 la literatura!Eeeeeuuuu! spuse Lisa cu multa mandrie.

-Se tot lauda cu asta de cand domnul Mitchel a dat testul ala mult prea simplu.

-Hei,Abby!In vizita?

-Zoe,nu incepe si tu!Lisa,vad ca liceul iti prieste!

-Da,Doamne,nu pot sa cred ca nu am venit aici mai devreme!

-Apropo de asta,tre sa demisionez din trupa.

-Ce?De ce?

-Am nevoie de un timp sa ma gandesc la ce voi face in viitor.

-Bine,dar baietii vor  fi...

-Abby,e totul in regula? a intrerupt-o Ashley pe Lisa.

-Stii ca poti sa ne spui orice.

-Totul e-n regula,ce-ar fi sa mergem la pranz?

Am urcat scarile si am ocolit holurile pentru a ajunge la cantina.

Mallcom Monroe a avut dintodeauna o arhitectura moderna,de aceea strainii care treceau pe langa liceul nostru,credeau ca este o firma de avocatura renumita.Dar avea ceva ciudat.Oriunde mergeai,dadeai de cate o fereastra imensa ce da in gradina liceului.Fiecare detaliu era vizibil de la aceea fereastra,desi in ziua aceea as fi sperat sa fie fumurie.
Era acolo.Din nou.Ochiul acela ce ma urmarea numai in noaptile cu luna plina,s-a napustit in corpul unei ciori ce statea in Copacul Mort,asa cum ii spunem noi copacului din gradina liceului, ce nu da niciodata roade.Ochiul ciorii isi tintea privirea asupra mea,iar apoi s-a intamplat cel mai infricosator lucru posibil.Corpul ciorii a inceput sa se "scurga" din copac,transformandu-se intr-un Spirit imbracat cu o pelerina neagra.Acesta s-a aplecat spre copac si a scris cu litere mari "Abigail".
Dupa incident,ziua a trecut prin zbor.Fetele vorbeau intre ele iar eu ma prefaceam ca le aud,desi mintea mea zbura doar la monstrul acela.Era Zelyon.Stiam asta.

[...]

-Decizii grele,nu?

-Doamne!Campul cu flori parca era asunzatoarea mea!Jason,ce cauti aici?

-Curiozitatea a ucis pisica.Nu trebuia sa te urmaresc,voi pleca...

-NU,nu trebuie!Adica....e ok,poti sa stai.

-Deci....ce s-a intamplat?

-Poveste lunga.Dar in principiu,ori plec pentru a-i salva pe ceilalti,ori raman si voi pierde o batalie pe care nici nu stiu daca vreau sa o duc.E complicat...Ce sa fac?

-Abby,gandeste-te ce-ti pasa mai mult.De locul asta,sau de vietile celor care locuiesc aici?

-Cum de stii intotdeauna ce vreau sa spun,desi nu iti spun clar?

-Poate pentru ca te inteleg.Nu stiu.

-Off nu stiu ce voi face.Nu vreau sa las aici toate amintirile si sa incep o viata noua.Nu sunt pregatita.Mi-e frica.

-Orice lucru in viata este inspaimantator.Dar trebuie sa il faci,pana la urma.Depinde de tine.

-Vreau sa descopar mai mult.Vreau sa ajut,sa invat,dar am nevoie de ceva care sa nu ma lase sa uit ce am aici.

Inainte sa mai spun si alte prostii,Jason mi-a luat mainile,m-a ridicat din iarba impodobita cu flori salbatice,m-a privit in ochi si si-a impregnat buzele de ale mele.Simteam cum o mie de intepaturi imi invadau corpul,simteam ca puteam sa ajung la cer,dar mai presus de toate,simteam ceva unic.Ceva ce nu credeam ca este posibil decat in filme.Pana la urma,m-am prins ce a fost.

Timpul se scurgea intr-o fractiune de secunda,iar jurnalul meu s-a umplut de randuri ce descriau amintirea primului meu sarut adevarat.Nu era ceva ce il puteam impacheta in valizele  mele catre Moscova,dar era ceva ce puteam impacheta undeva unde nimeni altcineva nu va mai putea intra vreodata in afara de Jason.Si anume,in Suflet.